Arhiva

Archive for the ‘Politikia’ Category

Regalitatea la inceput de secol XXI in Romania

30 Noiembrie 2011 Lasă un comentariu

De multe ori m-am intrebat in ultimii ani daca Casa Regala a Romaniei este doar un simbol al trecutului pentru tara noastra sau daca are un posibil rol de jucat si in viitor. Dezbateri pe aceeasi tema vad mereu in ziare sau la televizor si stiu sigur ca nici acest articol nu va transa definitiv subiectul. Nici nu as putea avea pretentia asta, dar nici nu imi propun sa epuizez discutia.

Emblema Regatului Romaniei

Inainte insa de a discuta despre viitor, cred eu ca e bine, sa ne uitam putin in urma si sa ne reamintim ce a insemnat Casa Regala pentru Romania. Desi propaganda comunista s-a straduit destul de mult sa denigreze Casa Regala, fiind oarecum o activitate normala pentru regimurile dictatoriale care s-au straduit sa construiasca o societate noua pe baze noi, totusi in memoria unor romani au mai ramas amintiri bune legate de aceasta institutie. Nu e deloc usor sa uiti de obtinerea independentei si de Romania Mare, un vis pentru multi romani. De asemenea, perioada interbelica a fost una foarte buna pentru multe domenii si multi isi amintesc nostalgic de ea. Totusi, perioada respectiva a fost si turbulenta, marcata de doua razboaie mondiale, de trei dictaturi in preajma celui de-al doilea si inca cateva razboaie de amploare mai mica. Nu a fost deci greu pentru regimul comunist sa exacerbeze unele dintre defectele regimului trecut si sa le foloseasca pentru a incerca sa ii distruga imaginea.

Asa ca, nu e de mirare ca am intalnit multi oameni care cred cu tarie si acum ca reinstaurarea Monarhiei in Romania ar readuce anumite tare din perioada respectiva, precum marii latifundiari, antisemitismul sau dictaturile de dreapta. Cred ca acesta este cel mai mare obstacol in calea restaurarii Monarhiei in Romania: multi romani au retinut doar partea negativa din perioada Regatului.

In alte tari, unde monarhia a rezistat tulburatului secol XX, aceasta pare sa reziste mai degraba prin prisma traditiei si nu neaparat a utilitatii. In Marea Britanie, aceasta costa aproximativ 40 de milioane de lire sterline. E adevarat ca sunt si venituri pe care aceasta le aduce, dar e greu de crezut ca o monarhie mai noua si mai putin cunoscuta cum ar fi cea din Romania se va putea autofinanta. Si, desi in acest moment aproximativ 72% din cetatenii britanici considera ca Marea Britanie trebuie sa ramana monarhie (sondaj 2006), un alt studiu al aceleiasi organizatii releva ca 70% din aceeasi cetateni cred ca peste 50 de ani Marea Britanie va fi republica.

Pe de alta parte, analizand situatia impartial si logic, ce avantaje ar putea aduce reinstaurarea monarhiei in Romania? Aparent nu pare sa fie nimic deosebit din trecerea de la republica la monarhie, doar schimbarea institutiei de reprezentare a statului. De fapt, schimbarile ar putea sa fie mult mai profunde. In primul rand trecerea la o monarhie cu adevarat parlamentara in loc de struto-camila actuala de republica prezidentialo-parlamentara. Asta inseamna ca Parlamentul va deveni principala institutie legislativa, preluand parte din prerogrativele actualei institutii prezidentiale. Benefic in aceasta schimbare ar fi faptul ca Parlamentul ar capata mai multe puteri, institutie care este mult mai democratica decat un singur om.

In al doilea rand, trecerea la monarhie va crea o impartialitate certa in institutia reprezentativa. Stim cu totii ca, Constitutia Romaniei prevede ca presedintele sa fie independent, neafiliat nici unui partid. In realitate stim foarte bine ca acest lucru nu se intampla decat in aparenta: candidatul castigator demisioneaza din partidul care l-a sustinut pe perioada campaniei electorale, dar de fapt ramane prin deciziile pe care le ia un membru al acelui partid dar fara viza pe carnet. Din 1990 incoace este evident ca fiecare presedinte pe care Romania l-a avut a fost doar in acte neutru, deciziile si discursurile sale fiind evidente in favoarea partidului din care a provenit si in care, de cele mai multe ori, s-a reintors dupa epuizarea mandatelor.

In al treilea rand, alegerile generale ar putea sa se concentreze pe ceea ce e important: alegerea primului ministru. Cred ca este inoportuna alegerea presedintelui cand, de fapt, cel care conduce tara in sistemul actual este primul ministru. E adevarat ca presedintele numeste primul ministru, iar parlamentul il valideaza, dar este atat de indirect controlul populatiei asupra acestei functii cheie incat cateodata ma intreb daca intr-adevar primul ministru numit ar fi si cel ales.

Unii ar putea spune ca unele dintre aceste lucruri se pot realiza si cu o republica parlamentara pura, de genul celei din Germania. E adevarat si, oricare dintre aceste alternative, pot duce la un rezultat similar. Parerea mea personala este insa ca monarhia ar aduce acel plus de impartialitate care ar fi greu de obtinut in cazul republicii deoarece orice candidat are nevoie de sustinerea unui partid puternic. Pentru acea sustinere nu este exclus si sa vrea ceva in schimb. Intrebarea este ce?

Prima mea experienta politica

13 Februarie 2011 Lasă un comentariu

M-am gandit mult in ultimele zile daca asta este titlul corect, si daca asa ar trebui sa numesc intamplarea pe care o voi povesti in urmatorele randuri. Daca stau sa ma gandesc acum inca o data, nu gasesc nici o obiectie. Este o experienta de-a mea? Este! Este politica? Da, cum sa nu! Este prima de acest gen pentru mine? Pana acum, da! Dar sa lasam dezbaterile de genul asta teoretice pe alta data si sa inceapa povestirea.

Eram in anul 3 la facultate, si dupa ce in primii doi ani fusesem destul de activ intr-un ONG, acum nu prea mai aveam nimic de facut in afara cursurilor. Recunosc ca si in anii anteriori ma atrasese ideea de a face politica. Nu prea stiu exact de unde anume pasiunea asta, dar cert este ca am senzatia ca pot face ceva bun pentru semenii mei, ceea in definitiv este acelasi lucru cu a face politica.

Treceam des in perioada aia, in drum spre unul dintre cursurile mele, prin dreptul unei usi pe care scria „Sindicatul Studentilor”. Cateodata ma opream si ma uitam pe acea placuta mica pe care erau notate si doua nume. Nu le mai tin minte acum, dar nici nu cred ca mai conteaza atat de mult cine erau. Sigur nu se afla acum printre parlamentarii de azi, sau mai stii…

Apoi, in una dintre pauze, cel mai bun prieten al meu din facultate, Sorin, ma trage de-o parte si ma intreaba: „Cum ti s-ar parea daca ne-am inscrie in vreun partid?”. Raspund destul de repede: „Mi-ar placea, dar eu nu pot sa fac parte din orice partid! Pentru mine important e sa cred in platforma sau in ceea ce isi propune acel partid sa faca”. „Bine ma, lasa prostiile! Noi mergem undeva la sigur!”. Si zicand asta ma taraste pana la una dintre colegele noastre care venea mai rar pe la cursuri. Fara multa vorba, aflu ca ea deja facea parte dintr-un partid, din organizatia de tineret si deoarece se apropia campania electorala, aveau nevoie de membrii noi. De aceea, il intrebase pe Sorin daca nu era interesat de a se inscrie in partidul respectiv si ca ar putea sa faca si niste bani pe perioada campaniei electorale. Aflu ca partidul e PNL, ceea ce nu contravenea opiniilor mele legate de posibilile partide din care as fi putut face parte. Si ne da intalnire peste cateva zile la Primaria Sectorului 6 unde se va tine o „intrunire”.

Si iata ca fara sa fac nimic, una din dorintele mele din ultima perioada este aproape de a se indeplini. Nu numai ca nu m-am dus eu nicaieri, dar partidul a venit la mine sa ma roage daca nu as vrea sa fiu membru. Ce convenabil! Dar iata ca se mai intampla inca ceva la care nu ma asteptam. Vad in una dintre seri la televizor pe un tanar vorbind in numele unei organizatii de tineret a unui partid. Iar grafica televiziuni imi confirma ca este unul dintre cele doua persoane ale caror nume le vedeam pe acea usa din facultate. Deci se poate, mi-am zis. Iata ca exista tineri politicieni de varsta mea sau foarte apropiati care au expunere publica. Atunci a fost momentul in care m-am hotarat sa vad despre ce e vorba la acea intrunire de la primarie.

Dar prima dilema era sa aflu unde este Primaria Sectorului 6. Desi stateam de vreo 5 ani in sector, habar nu aveam pe unde este. Noroc cu internetul care m-a ajutat sa o gasesc destul de usor.

Ajunsi la primarie, eu si Sorin ne-am postat in primul hol si asteptam. Evident ca nu am mai vorbit cu colega care ne invitase si habar nu aveam in ce sala se tine, si nici macar ce fel de eveniment este. Norocul nostru ca era o vanzoleala grozava, o multime de oameni care aduceau diverse obiecte, alti care intrau si ieseau pur si simplu, sau altii care vorbeau intruna la telefoane. Asa ca nimeni nu a sesizat ca doua statui se postasera in holul primariei.

Beneficiind de un flux consistent de oameni, care toti mergeau in aceeasi directie, ne-am lasat si noi, la un moment dat, dusi odata cu ei. Asa am nimerit intr-o sala care semana cu un amfiteatru de la noi de la facultate si care avea cam vreo 200-300 de locuri. Sala era cam pe jumatate plina, asa ca nu ne-a fost greu sa gasim doua locuri in ultimul rand, asa cum ne placea si la cursuri. Important este sa fi cat mai aproape de iesire era filozofia noastra, de aceea am ales locurile alea.

Pana una alta, neintamplandu-se nimic interesant, ii urmaream pe ceilalti oameni din sala. Imediat mi-au atras atentia primele randuri care erau ticsite cu ceea ce am aflat mai tarziu ca se cheamau „seniorii”. Erau cativa pensionari care pentru mine nu aratau nicidecum a politicieni. Nici restul salii insa nu iesea prea mult in evidenta. De fapt cred ca cel mai evident lucru era ca toti cei pe care ii vedeam in sala erau foarte stersi.

De aceea cand au intrat vreo 10-12 insi cu costumele sclipind de parca erau acum scoase din cutie, pantofi lustruiti si multi etaland burti ce vorbeau de imbuibare, mi-am dat imediat seama ca sefii au sosit. Cineva chiar ne spusese inainte sa ne asezam sa ne cautam niste locuri ca pe culoarul ala o sa treaca sefii si el trebuie sa se asigure ca e gol.

Dar ce mai tura-vura. Abia cand unul dintre sefi s-a urcat la tribuna si a vorbit cam 30 de minute am inteles despre ce e vorba. Valeriu Stoica (da, el era) a vorbit ca un politician modern. Discursul nu avea nici un miez, era doar pentru a arata ca unul din liderii partidului se intalneste cu simpatizantii si colegii de partid. Si le cerea suportul in viitoare campanie electorala.

Curand aveam sa aflu si ce treaba avea discursul ala cu prezenta mea in sala. Pentru ca pe cand ne pregateam sa iesim, ne-am ciocnit cu colega noastra care ne recrutase. Bucuroasa ca ne vede, ne roaga sa asteptam putin pana da cateva indicatii unor colegi. Unuia ii spune sa ia maine niste afise de la tipografie iar celorlalti sa vina a doua zi la sediu ca sa se puna pe treaba. Cand se intoarce spre noi ne intreaba cum ni s-a parut. Am dat un raspuns doar ca sa nu tac, ceva in genul lui Stoica. Iar cand ne intreaba daca o sa venim maine la sediu, ii rapsundem in cor ca o sa ne mai gandim.

Afara, ramasi singuri, ne oprim o clipa, ne uitam unul la altul si izbucnim in ras. Pai ce isi inchipuiau astia de la PNL, ca o sa gaseasca forta de munca pe gratis sau foarte ieftina care sa le lipeasca lor afisele? Pentru ce sa facem chestia asta? Nu am sesizat vreo discutie despre ce vrea sa faca partidul cand ajunge la putere. Totul se lega numai de cum sa ajunga acolo. Dupa ce se intampla lucrul asta, sefii stiu mai bine ce e de facut. Noi, ca simpli membrii de partid, trebuie numai sa le ascultam indicatiile, sa lipim afise, eventual sa dezlipim afisele celorlalti candidanti si sa ne adunam cand ne cheama ca sa ii aclamam. Foarte caragielesc, dupa parearea noastra! Noroc ca eram destul de aproape de o terasa unde puteam sa ne racorim putin si sa mai face haz de politica romaneasca.

De atunci nu am mai incercat sa ma inscriu in niciun partid. Dar inca nu mi-am pierdut viziunea mea despre ce inseamna politica. Adica o ocupatie care presupune in mare munca in folosul comunitatii. Cativa oameni, politicienii, isi fac o ocupatie din a conduce comunitatea respectand interesele acesteia.

Mi-am reamintit aceasta poveste zilele acestea, cand am auzit despre crearea unei noi coalitii dintre trei partide aflate in opozitie. Aceeasi senzatie, ca nu conteaza decat acapararea puterii, mi-a lasat-o si aceasta alianta. O alianta care ne arata ca opozitia este destul de asemanatoare, desi partidele poarta nume diferite. Mi-e teama insa ca asemanarea este mai degraba in sens negativ decat in sens pozitiv. Dar asta e politica romaneasca contemporana!

A little tea, a little chat

notgettingenough's book reviews

CreativeMonkeyz

Website dedicat artei - contine tutoriale video (Photoshop, After Effects, Illustrator, Cinema 4D,etc.) si elemente grafice gratuite, precum si news-uri art-related si galerii inspirationale

Dollo zice Bine

Ideile sunt fundatia lumii

Ideile sunt fundatia lumii

simply bucharest: a league of gentlemen

Ideile sunt fundatia lumii

joc fecund

b a l e t r i s t i c ă

Defilări egocentrice

... rupte din coasta si suflet

David Gaughran

Let's Get Digital

Live to Write - Write to Live

We live to write and write to live ... professional writers talk about the craft and business of writing

bloguldelatara

D'ale gurii de prin gradina si curtea de la tara

%d blogeri au apreciat asta: